desghin

desghín (-nuri), s.n. – Cabriolă, săritură. var. dezghin, dejghin. tc. dezgin (Şeineanu, II, 157; Lokotsch 527; Ronzevalle 93), cf. bg., sb. dizgin. Cuvîntul turc înseamnă "hăţ", astfel încît este posibilă o etimologie populară, care ar fi apropiat termenul de desghina "a separa, a despărţi" (Tiktin).

Trimis de blaurb, 26.07.2007. Sursa: DER