- desfiinţa
- DESFIINŢÁ, desfiinţez, vb. I. tranz. A face ca ceva să nu mai existe; a suprima; a distruge, a nimici. ♦ A abroga, a anula un contract, o convenţie etc. – Des1 + [în]fiinţa.Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98A desfiinţa ≠ a înfiinţa, a întemeiaTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeDESFIINŢÁ vb. 1. v. anula. 2. v. aboli. 3. a anula, (fig.) a ridica. (A desfiinţa orice restricţie de circulaţie.) 4. a suprima. (A desfiinţa un post.) 5. v. dizolva. 6. v. li-chida. 7. a distruge, a lichida, a nimici, a prăpădi, (fig.) a topi. (A desfiinţa pur şi simplu totul în calea lui.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimedesfiinţá vb. (sil. -fi-in-), ind. prez. 1 sg. desfiinţéz, 3 sg. şi pl. desfiinţeázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA DESFIINŢ//Á desfiinţaéz tranz. 1) A face să înceteze existenţa; a dizolva. 2) (legi, contracte, decrete, convenţii) A declara nul printr-o dispoziţie oficială; a abroga; a aboli; a anula; a revoca. [Sil. -fi-in-] /des- + a [în]fiinţaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDESFIINŢÁ vb. I. tr. A face ceva să nu mai existe; a distruge, a nimici. [pron. -fi-in-. / după înfiinţa].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNDESFIINŢÁ vb. tr. a face să nu mai existe ceva; a distruge, a nimici. (< des- + /în/fiinţa)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.