descântător

descântător: DESCÂNTĂTÓR, -OÁRE, descântători, -oare, s.m. şi f., adj. (Persoană) care descântă, care face vrăji. – Descânta + suf. -ător.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

DESCÂNTĂTÓR s. v. vrăjitor.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

descântătór adj. m., s. m., pl. descântătóri; f. sg. şi pl. descântătoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DESCÂNTĂT//ÓR descântătoroáre (descântătoróri, descântătoroáre) şi substantival Care se ocupă cu descântecul. /a descânta + suf. descântătorător

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Нужен реферат?

descânta — DESCÂNTÁ, descấnt, vb. I. 1. intranz. A rosti descântece însoţite de anumite gesturi magice pentru a obţine îndepărtarea unui farmec, vindecarea de o boală. ♦ tranz. A fermeca, a vrăji (rostind descântece). 2. tranz. A certa, a mustra, a bate la… … Dicționar Român
vrăjitor — VRĂJITÓR, OÁRE, vrăjitori, oare, s.m. şi f. (Adesea fig.) Persoană care face vrăji (1), care se ocupă cu vrăjitoria. – Vrăji + suf. tor. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 VRĂJITÓR s. 1. (rar) şaman, taumaturg, (pop.) descântător … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias