- descântat
- DESCÂNTÁT, descântaturi, s.n. Faptul de a descânta. – v. descânta.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98descântát s. n., pl. descântáturiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.
descântat
Look at other dictionaries:
descântător — DESCÂNTĂTÓR, OÁRE, descântători, oare, s.m. şi f., adj. (Persoană) care descântă, care face vrăji. – Descânta + suf. ător. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DESCÂNTĂTÓR s. v. vrăjitor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
menit — MENÍT, Ă, meniţi, te, adj. 1. Care are menirea, rostul, misiunea, sarcina (de a...); care are scopul (să...); hotărât, sortit, destinat, ursit, predestinat. 2. (În credinţe şi superstiţii) Descântat; vrăjit, fermecat. – v. meni. Trimis de… … Dicționar Român
vrăjitoare — IARBA VRĂJITOÁREI s. v. tilişcă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime VRĂJITOÁRE s. babă, (rar) vrăjitoreasă, (pop.) băbăreasă, fermecătoare, fermecătoreasă, meşteră, meşteriţă, (reg.) bosconiţă, cotoroanţă, meşte reasă, meşteritoare,… … Dicționar Român
