- descuraja
- DESCURAJÁ, descurajez, vb. I. refl. şi tranz. A-şi pierde sau a face pe cineva să-şi piardă curajul, entuziasmul, nădejdea; a (se) demoraliza. – După fr. décourager.Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98A descuraja ≠ a îmbărbăta, a încurajaTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeDESCURAJÁ vb. a (se) demoraliza, a (se) deprima, (fig.) a (se) demobiliza. (S-a descuraja de tot.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimedescurajá vb., ind. prez. 1 sg. descurajéz, 3 sg. şi pl. descurajeáză, 1 pl. descurajăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. descurajéze; ger. descurajândTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA DESCURAJ//Á descurajaéz tranz. A face să se descurajeze; a demoraliza; a demonta. /<fr. decouragerTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE DESCURAJ//Á mă descurajaéz intranz. A-şi pierde curajul, siguranţa în forţele proprii; a se demoraliza. /<fr. découragerTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDESCURAJÁ vb. I. tr. A fi sau a aduce pe cineva în stare de a-şi pierde curajul. [P.i. -jez, 3,6 -jează, ger. -jând. / după fr. décourager].Trimis de LauraGellner, 10.05.2006. Sursa: DNDESCURAJÁ vb. refl., tr. a aduce pe cineva în stare de a-şi pierde curajul; a demoraliza, a descumpăni. (după fr. décourager)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.