- aburi
- ABURÍ, aburesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A (se) acoperi cu picături fine provenite din condensarea aburilor (1). 2. intranz. A scoate, a produce aburi (1). 3. refl. (Rar) A se aprinde, a se înroşi, a se îmbujora (la faţă). 4. tranz. fig. A atinge uşor (ca o suflare). ♦ intranz. (Rar; despre vânt) A adia. – Din abur.Trimis de ana_zecheru, 31.03.2008. Sursa: DEX '98ABURÍ vb. a asuda. (Pereţii se aburi.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeTRĂSURĂ CU ÁBURI s. v. locomotivă, maşină, tren.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeaburí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. aburésc, imperf. 3 sg. abureá; conj. prez. 3 sg. şi pl. abureáscăTrimis de siveco, 20.11.2007. Sursa: Dicţionar ortograficA ABUR//Í aburiésc 1. tranz. A face să se aburească. 2. intranz. 1) A scoate aburi. Câmpia aburieşte. 2) rar (despre vânt) A sufla lin; a adia. /Din aburTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE ABUR//Í mă aburiésc intranz. 1) A se acoperi cu aburi; a asuda. 2) fig. (despre faţă, obraji) A se înroşi uşor; a se îmbujora; a se rumeni. /Din aburTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXaburi, aburesc v.t. a minţi, a păcăli (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)Trimis de blaurb, 14.07.2007. Sursa: Neoficial
Dicționar Român. 2013.