deprecaţie

DEPRECÁŢIE, deprecaţii, s.f. Figură retorică prin care este implorat cel pe care vrem să-l înduplecăm; implorare. [var.: deprecaţiúne s.f.] – Din fr. déprécation.

Trimis de LauraGellner, 10.07.2004. Sursa: DEX '98



deprecáţie s. f. (sil. -pre-, -ţi-e), art. deprecáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. deprecáţiei; pl. deprecáţii, art. deprecáţiile (sil. -ţi-i-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



DEPRECÁŢIE s.f. Figură retorică prin care este implorat cel pe care vrem să-l înduplecăm; implorare. [gen. -iei, var. deprecaţiune s.f. / cf. fr. déprécation, lat. deprecatio].

Trimis de LauraGellner, 08.05.2006. Sursa: DN



DEPRECÁŢIE s. f. figură retorică prin care este implorat cel pe care vrem să-l înduplecăm. (< fr. déprécation, lat. deprecatio)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN