obsecraţie

OBSECRÁŢIE, obsecraţii, s.f. Figură retorică prin care oratorul imploră ajutorul zeilor sau al oamenilor. [Var: obsecraţiúne s.f.] – Din fr. obsecration, lat. obsecratio, -onis.

Trimis de laurap, 14.11.2002. Sursa: DEX '98



obsecráţie s. f. (sil. -cra-ţi-e), art. obsecráţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. obsecráţiei; pl. obsecráţii, art. obsecráţiile (sil. -ţi-i-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



OBSECRÁŢI//E obsecraţiei f. Figură retorică prin care oratorul apelează la divinităţi sau personalităţi marcante. [G.-D. obsecraţiei; Sil. -cra-] /<fr. obsecration, lat. obsecratio, obsecraţieonis

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



OBSECRÁŢIE s.f. Figură de retorică prin care oratorul cheamă în ajutor zeii sau oamenii. v. deprecaţie. [gen. -iei, var. obsecraţiune s.f. / cf. lat. obsecratio, fr. obsécration].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



OBSECRÁŢIE s. f. figură retorică prin care oratorul invocă zeii sau oamenii. (< fr. obsécration, lat. obsecratio)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN