denumi

denumi
DENUMÍ, denumesc, vb. IV. tranz. A da nume unei fiinţe sau unui lucru; a numi. ♦ (înv.) A desemna. – De4 + numi (după fr. dénommer).
Trimis de cornel, 20.07.2004. Sursa: DEX '98

DENUMÍ vb. v. supranumi.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

denumí vb. → numi
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

A DENUM//Í denumiésc tranz. 1) A înzestra cu un nume; a numi. 2) A indica printr-un nume. /de + a numi
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DENUMÍ vb. IV. tr. A numi. [P.i. -mesc. / < de- + numi, după fr. dénommer].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

DENUMÍ vb. tr. a numi. (după fr. dénommer)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • denumire — DENUMÍRE, denumiri, s.f. Faptul de a denumi; numire. ♦ Nume dat unei fiinţe sau unui lucru; cuvânt cu care numim ceva. – v. denumi. Trimis de cornel, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DENUMÍRE s. v. nume. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  …   Dicționar Român

  • nominaliza — NOMINALIZÁ, nominalizez, vb. I. tranz. A indica, a denumi, a specifica ceva în mod concret, pe nume. – Nominal + suf. iza. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  nominalizá vb., ind. prez. 1 sg. nominalizéz, 3 …   Dicționar Român

  • denomina — denominá vb., ind. prez.1 sg. denominéz, 3 sg. şi pl. denomineáză Trimis de siveco, 14.11.2008. Sursa: Dicţionar ortografic  DENOMINÁ vb. I. tr. A denumi. [< it. denominare] …   Dicționar Român

  • exvoto — EX VÓTO s.n. invar. Formulă pentru a denumi o ofrandă, danie făcută din recunoştinţă (unei divinităţi, unei biserici) în urma unei făgăduieli. [< lat. ex voto]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN  EX VÓTO s. n. inv. formulă pentru… …   Dicționar Român

  • numi — NUMÍ, numesc, vb. IV. 1. tranz. A pune, a da cuiva un nume sau un calificativ, o poreclă drept nume; a denumi, a intitula, a chema, a boteza. ♦ refl. A purta numele de, a se chema; a căpăta o anumită denumire, poreclă sau un anumit calificativ. 2 …   Dicționar Român

  • alumnat — ALUMNÁT, alumnate, s.n. Denumire dată în Germania şi în Statele Unite ale Americii internatului şcolar. – Din germ. Alumnat, fr. alumnat. Trimis de ana zecheru, 13.03.2003. Sursa: DEX 98  alumnát s. n., pl. alumnáte Trimis de siveco, 10.08.2004 …   Dicționar Român

  • arian — ARIÁN1, Ă, arieni, e, adj., s.m. şi f. 1. adj. Care ţine de arianism, privitor la arianism. Erezie ariană. 2. s.m. şi f. Adept al arianismului. [pr.: ri an] – Din fr. arien. Trimis de ana zecheru, 15.03.2004. Sursa …   Dicționar Român

  • autodenumi — AUTODENUMÍ vb. IV. refl. A se denumi pe sine. [Et. incertă]. Trimis de LauraGellner, 16.11.2004. Sursa: DN …   Dicționar Român

  • autointitula — AUTOINTITULÁ, autointitulez, vb. I. refl. A şi atribui (nejustificat) un nume, un titlu. [pr.: a u to in ] – Auto1 + intitula. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  autointitulá vb. (sil. a u to in ) → intitula Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • azbuche — AZBÚCHE s.f. Termen folosit în trecut pentru a denumi alfabetul chirilic. ♢ expr. A fi la azbuche = a fi abia la începutul învăţăturii. ♦ fig. Învăţătură. – Din sl. azŭ a + buki b . Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÁZBUCHE s. v …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”