denominaţie

denominaţie: DENOMINÁŢIE, denominaţii, s.f. (livr.) Denumire, numire. – Din fr. dénomination.

Trimis de thiess, 07.08.2003. Sursa: DEX '98

DENOMINÁŢIE s. v. denumire, nume, numire.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

denomináţie s. f. (sil. -ţi-e), art. denomináţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. denomináţiei; pl. denomináţii, art. denomináţiile (sil. -ţi-i-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DENOMINÁŢIE f. Operaţie de atribuire a numelor; denumire. [art. denominaţia; G.-D. denominaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. dénomination

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DENOMINÁŢIE s.f. Denumire, numire. ♦ Poreclă. [gen. -iei, var. denominaţiune s.f. / < fr. denomination, cf. lat. denominatio].

Trimis de LauraGellner, 18.02.2005. Sursa: DN

DENOMINÁŢIE s. f. denumire. (< fr. dénomination, lat. denominatio)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Игры ⚽ Нужен реферат?

denumire — DENUMÍRE, denumiri, s.f. Faptul de a denumi; numire. ♦ Nume dat unei fiinţe sau unui lucru; cuvânt cu care numim ceva. – v. denumi. Trimis de cornel, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DENUMÍRE s. v. nume. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
denominaţiune — DENOMINAŢIÚNE s.f. v. denominaţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN … Dicționar Român
nume — NÚME, nume, s.n. 1. Cuvânt sau grup de cuvinte prin care numim, arătăm cum se cheamă o fiinţă sau un lucru, o acţiune, o noţiune etc. şi prin care acestea se individualizează. ♢ Nume de botez (sau mic) = prenume. Nume de familie = nume pe care îl … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias