deluzoriu

DELUZÓRIU, -IE, deluzorii, adj. (livr.) Înşelător, iluzoriu. – Din fr. délusoire, lat. delusorius.

Trimis de LauraGellner, 09.07.2004. Sursa: DEX '98



deluzóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. deluzórie (sil. -ri-e); pl. m. şi f. deluzórii

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



DELUZÓRI//U deluzoriue (deluzoriui) livr. Care induce în eroare; înşelător; iluzoriu. [Sil. -zo-riu] /<fr. délusoire, lat. delusorius

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



DELUZÓRIU, -IE adj. (Liv.) Înşelător; iluzoriu. [pron. -riu. / cf. lat. delusorius, fr. délusoire].

Trimis de LauraGellner, 05.05.2006. Sursa: DN



DELUZÓRIU, -IE adj. înşelător; iluzoriu. (< lat. delusorius, fr. délusoire)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN