năpăstuit — NĂPĂSTUÍT, Ă, năpăstuiţi, te, adj. (Adesea substantivat) Care este nedreptăţit, căruia i se face un rău; asuprit, oprimat. ♦ Defăimat, calomniat. – v. năpăstui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 NĂPĂSTUÍT adj., s. 1. adj. v.… … Dicționar Român
blamat — BLÁMAT, Ă, blamaţi, te, adj. 1. Care a fost dezaprobat în mod public. 2. Defăimat. – v. blama. Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
calomniat — CALOMNIÁT adj., s. bârfit, defăimat, denigrat, discreditat, ponegrit, (pop.) năpăstuit, (fam. fig.) încondeiat. (Om calomniat.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
defăimător — DEFĂIMĂTÓR, OÁRE, defăimători, oare, adj. (Adesea substantivat) Care defăimează; de ocară. – Defăima + suf. ător. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DEFĂIMĂTÓR adj., s., adv. 1. adj., s. v. calom niator. 2. adj … Dicționar Român
hulit — HULÍT, Ă, huliţi, te, adj. Ocărât, batjocorit; p. ext. calomniat, defăimat. – v. huli. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DLRM … Dicționar Român
stigmatizat — STIGMATIZÁT, Ă, stigmatizaţi, te, adj. 1. Defăimat, înfierat, dezonorat. 2. (înv.; despre sclavi sau delincvenţi) Care purta pe corp un stigmat (I). – v. stigmatiza. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 STIGMATIZÁT adj. înfierat, (înv.) … Dicționar Român
încondeiat — ÎNCONDEIÁT1 s.n. Faptul de a încondeia. – v. încondeia. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNCONDEIÁT2, Ă, încondeiaţi, e, adj. 1. (Despre ouăle de Paşti, obiecte de ceramică etc.) Împodobit cu desene (făcute cu condeiul). ♦ fig. (pop … Dicționar Român