defula

defula
DEFULÁ, defulez, vb. I. tranz. (psih.) A da curs liber ideilor sau tendinţelor refulate (refula) în subconştient. ♦ (fam.) A-şi descărca sufletul. – Din fr. défouler.
Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

defulá vb., ind. prez.1 sg. defuléz, 3 sg. şi pl. defuleáză
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DEFULÁ vb. I. refl. (Franţuzism) A se lăsa purtat de stări afective; a-şi da drumul. [< fr. (se) défouler].
Trimis de LauraGellner, 18.02.2005. Sursa: DN

DEFULÁ vb. I. tr. a da curs liber ideilor şi tendinţelor refulate în subconştient. II. refl. (fam.) a se lăsa purtat de stări afective; a-şi descărca sufletul. (< fr. défouler)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • Deafula — Filmdaten Originaltitel Deafula aka Young Deafula Produktionsland USA …   Deutsch Wikipedia

  • defulare — DEFULÁRE, defulări, s.f. Acţiunea de a defula şi rezultatul ei. – v. defula. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  defuláre s. f., g. d. art. defulării, pl. defulări Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  DEFULÁRE …   Dicționar Român

  • defulat — DEFULÁT, Ă, defulaţi, te, adj. (Adesea substantival) Care a dat curs liber ideilor sau tendinţelor sale refulate înainte. – v. defula. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • defulator — DEFULATÓR, OÁRE adj. referitor la defulare. (< defula + tor) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”