decalítru — s. m. (sil. tru), art. decalítrul; pl. decalítri, art. decalítrii; simb. dal … Romanian orthography
dúblu-decalítru — s. m. (sil. blu, tru), pl. dubli decalítri … Romanian orthography
dubludecalitru — DUBLU DECALÍTRU s. v. baniţă. Trimis de siveco, 28.11.2007. Sursa: Sinonime dúblu decalítru s. m. (sil. blu, tru), pl. dubli decalítri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic DUBLU DECALÍTRU s.m. v. decalitru [în DN] … Dicționar Român
dublă — DÚBLĂ, duble, s.f. (pop.) 1. Măsură de capacitate pentru cereale egală cu un dublu decalitru; baniţă. 2. Pâine de două ori mai mare decât cea obişnuită. [var.: dúblu s.n.] – Refăcut din dublu[ decalitru]. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa … Dicționar Român
dublu — DÚBLU1 s.n. v. dublă. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DÚBLU2, Ă, dubli, e, adj. 1. (Adesea substantivat) Care este de două ori mai mare sau cuprinde de două ori mai mult în raport cu o cantitate dată; îndoit. ♢ Cuvânt (sau… … Dicționar Român
baniţă — BÁNIŢĂ, baniţe, s.f. Unitate de măsură de capacitate pentru cereale, a cărei valoare a variat (în provinciile româneşti) în jurul a 21 34 l; dublă (1). ♦ Vas special (făcut din doage) care are această capacitate. – Din bg. banica. Trimis de paula … Dicționar Român
deca — Element de compunere care înseamnă zece şi serveşte la formarea unor substantive şi adjective. – Din ngr. déka. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DECA Element de compunere savantă cu semnificaţia zece , de zece ori , folosit mai ales … Dicționar Român
dimerlie — DIMERLÍE, dimerlii, s.f. (reg.) Baniţă (pentru cereale). [var.: dimirlíe s.f.] – cf. tc. d e m i r l i de fier . Trimis de LauraGellner, 13.07.2004. Sursa: DEX 98 DIMERLÍE s. v. baniţă, dublu decalitru. Trimi … Dicționar Român
ferdelă — FÉRDELĂ, ferdele, s.f. (reg.) Măsură de capacitate pentru cereale, egală cu circa 20 de litri; p. ext. conţinutul acestei măsuri. [var.: félderă s.f.] – Din săs. fyrdel. Trimis de LauraGellner, 08.05.2004. Sursa: DEX 98 FÉRDELĂ s. v. baniţă,… … Dicționar Român
mierţă — MIÉRŢĂ, mierţe, s.f. (reg.) Veche unitate de capacitate pentru cereale folosită în trecut în Moldova şi în Transilvania, care a variat în timp şi după regiuni. – Din magh. mérce. Trimis de LauraGellner, 30.05.2004. Sursa: DEX 98 MIÉRŢĂ s. v.… … Dicționar Român
