decalaj

decalaj
DECALÁJ, decalaje, s.n. Distanţare în spaţiu a două obiecte în raport cu poziţia iniţială a unuia faţă de celălalt; distanţare în timp a două sau mai multe fapte sau evenimente. ♦ fig. Dezacord, nepotrivire între situaţii, concepţii, evenimente sau fapte. – Din fr. décalage.
Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Decalaj ≠ concordanţă
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

decaláj s. n., pl. decaláje
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DECALÁJ decalaje n. 1) v. A DECALA şi A SE DECALA. 2) fig. Nepotrivire între situaţii, stări de lucruri, atitudini; lipsă de armonie. /<fr. décalage
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DECALÁJ s.n. Distanţare în spaţiu, în timp. ♦ Lipsă de armonie, disproporţie, nepotrivire, dezacord (între situaţii, concepţii etc.). [cf. fr. décalage].
Trimis de LauraGellner, 02.05.2006. Sursa: DN

DECALÁJ s. n. 1. decalare. 2. (fig.) lipsă de armonie, disproporţie, nepotrivire. (< fr. décalage)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • decaláj — s. n., pl. decaláje …   Romanian orthography

  • concordanţă — CONCORDÁNŢĂ, concordanţe, s.f. Acord, potrivire. ♢ (gram.) Concordanţa timpurilor = corespondenţa timpurilor. – Din fr. concordance. Trimis de Joseph, 22.05.2004. Sursa: DEX 98  Concordanţă ≠ decalaj, discordanţă, neconcordanţă Trimis de siveco …   Dicționar Român

  • decala — DECALÁ, decalez, vb. I. tranz. şi refl. A (se) distanţa în spaţiu sau în timp în raport cu ceva, de obicei în raport cu ceva stabilit iniţial; a (se) produce un decalaj. ♦ tranz. A distanţa două sau mai multe sisteme tehnice ori organe ale… …   Dicționar Român

  • decalare — DECALÁRE, decalări, s.f. Acţiunea de a (se) decala şi rezultatul ei; distanţare în spaţiu sau în timp; rămânere în urmă; fig. nepotrivire, dezacord între situaţii, evenimente, concepţii etc. – v. decala. Trimis de claudia, 17.07.2008. Sursa: DEX… …   Dicționar Român

  • foarfece — FOÁRFECE, foarfece, s.n. 1. Unealtă sau maşină unealtă pentru tăiat, acţionată manual sau mecanic, compusă din două lame tăioase suprapuse, având fiecare câte un mâner inelar şi fiind unite între ele la mijloc cu un şurub. ♦ (În forma foarfecă)… …   Dicționar Român

  • plus — PLUS1 Element de compunere care înseamnă mai mult , în plus2 şi care serveşte la formarea unor substantive. – Din plus2. Trimis de oprocopiuc, 25.03.2004. Sursa: DEX 98  PLUS2, (1, 2) plusuri, s.n., (3) adv. 1. s.n. Ceea ce depăşeşte o cantitate …   Dicționar Român

  • translaţie — TRANSLÁŢIE, translaţii, s.f. Deplasare a unei figuri plane sau a unui corp astfel încât toate punctele figurii sau ale corpului să aibă în orice moment viteze egale şi paralele şi să descrie traiectorii identice. ♦ p. gener. (Rar) Deplasare. [var …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”