dantelă

dantelă
DANTÉLĂ, dantele, s.f. Împletitură fină şi uşoară cu găurele, reprezentând modele variate, executată (manual sau mecanic) din fire subţiri de aţă, de mătase sau de fibre sintetice şi folosită ca garnitură la lenjerie, rochii, perdele etc.; horbotă. – Din fr. dentelle.
Trimis de ionel_bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

DANTÉLĂ s. (reg.) bagatelă, cârligei (pl.), horbotă, spiţură, (Transilv.) cipcă, şpiţ, (prin Ban. şi Transilv.) şlingherai, (înv.) reţea. (Rochie cu dantelă.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

dantélă s. f., g.-d. art. dantélei; pl. dantéle
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DANTÉL//Ă dantelăe f. 1) Împletitură sau ţesă-tură subţire cu desene ajurate, folosită pentru garnisirea obiectelor de îmbrăcăminte, mai ales femeiască; horbotă. 2) la pl. Varietăţi ale unei astfel de ţesături sau împletituri. /<fr. dentelle
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DANTÉLĂ s.f. Împletitură fină lucrată din fire de bumbac, de mătase etc., servind la ornamentarea rufăriei, a obiectelor de îmbrăcăminte etc. [< fr. dentelle].
Trimis de LauraGellner, 29.04.2006. Sursa: DN

dantélă (dantéle), s.f. – Horbotă. fr. dantelle, cf. ngr. δαντέλλα. Se foloseşte şi pl. colectiv danteluri. – Der. dantela, vb., din fr. danteller; dantelură, s.f., din fr. dentelure; dantelar, s.m. (persoană care face dantele); îndantelat, adj. (plin de dantele).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

DANTÉLĂ s. f. împletitură fină din fire de bumbac, de mătase etc., servind la ornamentarea rufăriei, a obiectelor de îmbrăcăminte etc. (< fr. dentelle)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • dantela — DANTELÁ, dantelez, vb. I. tranz. A tăia, a cresta marginea unui lucru, dându i aspectul unei dantele. – Din fr. denteler. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  dantelá vb., ind. prez. 1 sg. danteléz, 3 sg …   Dicționar Român

  • DANTELA — Fr. Tentene. Her nevi iplikle örülen, bir kumaşın kenarına işlenen türlü biçimde ince örgü, dantel …   Yeni Lügat Türkçe Sözlük

  • dantelărie — DANTELĂRÍE, dantelării, s.f. Cantitate mare de dantele; diferite feluri de dantele. ♦ fig. Contur sinuos care seamănă cu o dantelă. – Dantelă + suf. ărie. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  dantelăríe s. f., g. d. art. dantelăríei; …   Dicționar Român

  • horbotă — HÓRBOTĂ, horbote, s.f. (reg.) Dantelă. [var.: hórbodă, órbotă s.f., (rar) hórbot s.n.] – Din pol. forbot. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  HÓRBOTĂ s. v. dantelă. Trim …   Dicționar Român

  • Tacori — The Tacori Story= Spanning four decades, Tacori designs have fused classic elegance with modern inspiration, creating some of the world’s most highly regarded and exquisite jewelry. As a family owned and operated business, Tacori is steeped… …   Wikipedia

  • dantelare — DANTELARE, dantelări, s.f. Acţiunea de a dantela şi rezultatul ei. – v. dantela. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  danteláre s. f., g. d. art. dantelării; pl. dantelări Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … …   Dicționar Român

  • jabou — JABÓU, jabouri, s.n. Accesoriu de îmbrăcăminte (astăzi femeiască), care constă dintr unul sau mai multe volane de dantelă, de mătase etc. fixate la baza gîtului unei bluze, al unei rochii etc. şi care se etalează pe piept ca o cravată. – Din fr.… …   Dicționar Român

  • mantilă — MANTÍLĂ, mantile, s.f. 1. (înv.) Mantelă (1). 2. Şal de dantelă (neagră), purtat mai ales de femeile spaniole. – Din fr. mantille, sp. mantilla. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MANTÍLĂ s. v. mantelă. Trimis de siveco, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • milieu — MILIÉU, milieuri, s.n. Obiect din pânză (brodată) sau din dantelă, care se aşază (ca ornament) pe o mobilă. [Pr: li eu] – Din fr. milieu. Trimis de LauraGellner, 31.05.2004. Sursa: DEX 98  miliéu s. n. (sil. li eu), art. miliéul; pl. miliéuri… …   Dicționar Român

  • volan — VOLÁN, volane, s.n. I. 1. Piesă de formă circulară din mecanismul unui autovehicul, cu ajutorul căreia se dă vehiculului direcţia voită. 2. Piesă în formă de roată, cu ajutorul căreia se acţionează un anumit mecanism al unei maşini. II. Fâşie de… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”