- dafin
- DÁFIN, dafini, s.m. Mic arbore din sudul Europei, cu frunze persistente, lucioase şi aromatice şi cu fructe ovale; laur (Laurus nobilis). ♢ Foi de dafin = frunzele uscate ale arborelui descris mai sus, folosite drept condiment. ♦ (La pl. sau, rar, în sintagma foi de dafin) Frunzele acestui arbore cu care se împodobeau în antichitate învingătorii; fig. glorie, succes. – Din scr. dafina.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98DÁFIN s. (bot.; Laurus nobilis) laur, (prin Transilv.) lubăn.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeDÁFIN s. v. salcâm.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimedáfin s. m., pl. dáfiniTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDÁFIN dafini m. Arbust tropical înalt cu frunze persistente, lucioase şi mirositoare, folosite drept condiment; laur. /< sb. dafinaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXdáfin (-ni), s.m. – 1. Laur (Laurus nobilis). – 2. (Olt.) Salcîm. gr. δάφνη, prin intermediul lat. daphinus (Puşcariu 482; Candrea, Éléments, 23; Diculescu, Elementele, 481; Sandfeld 18), cf. afin. După alţi cercetători (Cihac, II, 654; Candrea), din sl. (bg., sb.) dafina, cf. alb. dafinë, dafën, tc. dafne; însă chiar cuvîntul sl. provine din lat. sau din rom. (cf. Miklosich, Elem., 406).Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.