- căsător
- CĂSĂTÓR s. v. bărbat, soţ.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime
Dicționar Român. 2013.
căsător
Look at other dictionaries:
căsători — CĂSĂTORÍ, căsătoresc, vb. IV. refl. şi tranz. A (se) uni prin căsătorie cu cineva. – Din căsător (înv. soţ < casă1 + suf. ător). Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 A (se) căsători ≠ a (se) despărţi, a divorţa Trimis de siveco,… … Dicționar Român
casă — CÁSĂ1, case, s.f. 1. Clădire destinată pentru a servi de locuinţă omului. ♢ loc. adj. De casă = făcut în casă1. ♢ expr. (A avea) o casă de copii = (a avea) copii mulţi. A i fi cuiva casa casă şi masa masă = a duce o viaţă ordonată, normală,… … Dicționar Român
căsătoresc — CĂSĂTORÉSC, EÁSCĂ, căsătoreşti, adj. (Rar) De căsătorie, privitor la căsătorie. – Căsător (înv. soţ < casă1 + suf. ător) + suf. esc. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CĂSĂTORÉSC adj. v. casnic, conjugal, matri monial … Dicționar Român
căsătorie — CĂSĂTORÍE, căsătorii, s.f. Uniune legală, liber consimţită între un bărbat şi o femeie pentru întemeierea unei familii. ♦ Trai comun între soţi, viaţă conjugală; căsnicie. – Căsător (înv. soţ < casă1 + suf. ător) + suf. ie. Trimis de valeriu,… … Dicționar Român
soţ — SOŢ, soţi, s.m. 1. Bărbat căsătorit considerat în raport cu soţia lui; bărbat. ♦ (La pl.) Cele două persoane de sex opus unite prin căsătorie. ♦ (înv.) Soţie, nevastă. 2. (pop.) Tovarăş, însoţitor; asociat. 3. Obiect care, împreună cu altul… … Dicționar Român
