Dicționar Român. 2013.
carte — CÁRTE, cărţi, s.f. I. 1. Scriere cu un anumit subiect, tipărită şi legată sau broşată în volum. ♢ Carte albastră (sau albă, neagră etc.) = publicaţie oficială a unui guvern care conţine documente justificative privitoare la o problemă politică. ♢ … Dicționar Român
cărticea — CĂRTICEÁ, ÍCĂ, cărticele, s.f. 1. Diminutiv al lui carte; cărţişoară, cărţulie. 2. Pacheţel cu foiţe de ţigară. – Carte + suf. icea, icică. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CĂRTICEÁ s. v. cărticică. Trimis de siveco, 13.09.2007.… … Dicționar Român
cărticică — CĂRTICÍCĂ s. 1. cărticea, cărţulie, volumaş, (rar) cărtişoară. (O cărticică de poezii.) 2. broşură, (înv.) filadă, tartaj. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime cărticícă/cărticeá s. f., g. d. art. cărticélei; pl. cărticéle Trimis de… … Dicționar Român
cărţişoară — CĂRŢIŞOÁRĂ, cărţişoare, s.f. (Rar) Cărticea (1). – Carte + suf. işoară. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CĂRŢIŞOÁRĂ s. v. cărticea, cărticică, cărţulie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime cărţişoáră s. f., g. d. art … Dicționar Român
