cărăuşi

cărăuşi: CĂRĂUŞÍ, cărăuşesc, vb. IV. intranz. A face cărăuşie, a se ocupa cu cărăuşia. [pr.: -ră-u-] – Din cărăuş.

Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98

cărăuşí vb. (sil. -ră-u-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cărăuşésc, imperf. 3 sg. cărăuşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cărăuşeáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

cărăuş — CĂRĂÚŞ, cărăuşi, s.m. 1. Căruţaş. 2. (art.) Numele unei stele mici din Carul Mare, situată lângă a doua stea din proţap. – Căra + suf. uş. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CĂRĂÚŞ s. v. căruţaş. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
căra — CĂRÁ, car, vb. I. 1. tranz. A duce ceva dintr un loc în altul; a transporta (în cantităţi mari). ♢ expr. A căra apa cu ciurul = a munci în gol, a se agita fără rezultat. A căra cuiva (la) pumni (sau palme, gârbace etc.) = a da cuiva multe… … Dicționar Român
cărăuşie — CĂRĂUŞÍE, cărăuşii, s.f. Transport de mărfuri sau de persoane (în vehicule cu tracţiune animală), de obicei pe baza unui contract. ♦ Ocupaţia de cărăuş (1); cărăuşit, harabagie. [pr.: ră u ] – Cărăuş + suf. ie. Trimis de valeriu, 13.09.2007.… … Dicționar Român
cărăuşit — CĂRĂUŞÍT s.n. Cărăuşie. [pr.: ră u ] – v. cărăuşi. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CĂRĂUŞÍT s. v. cărăuşie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime cărăuşít s. n. (sil. ră u ) … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias