- căputătură
- CĂPUTĂTÚRĂ, căputături, s.f. (înv.) Căpută (1). – Căputa + suf. -ătură.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98căputătúră s. f., g.-d. art. căputătúrii; pl. căputătúriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficcăputătúră, căputătúri, s.f. (înv.) parte a încălţămintei care acoperă zona superioară a labei.Trimis de blaurb, 29.03.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.