- călâie
- călấie s.f. (reg., înv.) plăcintă din făină de grâu cu lapte şi cu ouă.Trimis de blaurb, 29.03.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
călaie — căláie s.f. pl. (reg.) accesorii (la căruţă, car, plug etc.); ciopoc, tacâm, hâltei. Trimis de blaurb, 28.03.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
colăier — colăiér, colăiéri, s.m. (reg.) colindător (cu pluguşorul). Trimis de blaurb, 19.04.2006. Sursa: DAR colăiér ( ri), s.m. – Persoană care merge cu colindul de sărbătorile Crăciunului. După DAR, de la călăie dulce, prăjitură, şi acesta din tc.… … Dicționar Român