- călugărime
- CĂLUGĂRÍME f. (colectiv de la călugăr) 1) Totalitate a călugărilor; tagmă călugărească. 2) Mulţime de călugări. /călugar + suf. călugărimeimeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
călugăr — CĂLÚGĂR, călugări, s.m. I. Bărbat care a făcut legământ să ducă o viaţă religios ascetică şi care trăieşte într o comunitate mănăstirească; monah. II. Instalaţie hidrotehnică cu ajutorul căreia se poate evacua apa din heleşteie, lacuri sau bazine … Dicționar Român