căcăder

CĂCĂDÉR, căcădéri, s.m. (var.) Cacadâr. (cf. cacadâr)

Trimis de tavi, 13.09.2007. Sursa: DER



căcădér (-ri), s.m. – Măceş. – var. căcăjder, caca(j)der, căcî(j)der. ngr. ϰουϰουδέρος "plin de seminţe", de la ϰούϰουδον "boabă" (Cihac, II, 64). – Der. căcăduşe, s.f. (fruct de măceş).

Trimis de blaurb, 03.12.2006. Sursa: DER