- căcâder
- CĂCÂDÉR, căcâdéri, s.m. (var.) Cacadâr. (cf. cacadâr)Trimis de tavi, 13.09.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
căcăder — CĂCĂDÉR, căcădéri, s.m. (var.) Cacadâr. (cf. cacadâr) Trimis de tavi, 13.09.2007. Sursa: DER căcădér ( ri), s.m. – Măceş. – var. căcăjder, caca(j)der, căcî(j)der. ngr. ϰουϰουδέρος plin de seminţe , de la ϰούϰουδον boabă (Cihac, II, 64). – Der.… … Dicționar Român
cacader — CACADÉR, cacadéri, s.m. (var.) Cacadâr. (cf. cacadâr) Trimis de tavi, 13.09.2007. Sursa: DER … Dicționar Român
căcăduşă — CĂCĂDÚŞĂ, căcădúşe, s.f. Măceaşă. (din căcăder) Trimis de tavi, 13.09.2007. Sursa: DER … Dicționar Român