cârâit

CÂRÂÍT¹ s.n. Faptul de a cârâi; cârâială (1). – v. cârâi.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



CÂRÂÍT² -Ă, cârâiţi, -te, adj. (Despre sunete, glas etc.; peior.) Ascuţit, strident (care trădează ostilitate). – v. cârâi.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



CÂRÂÍT s. v. cârâială.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



cârâít s. n.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CÂRÂÍT¹ n. 1) A CÂRÂI. 2) Sunet gutural caracteristic, scos de unele păsări (găini, ciori etc.). /v. a cârâi

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CÂRÂÍ//T² cârâittă (cârâitţi, cârâitte) 1) v. A CÂRÂI. 2) (despre voce, sunete) Care nu este melodios. /v. a cârâi

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX