cărdăşie — CĂRDĂŞÍE s.f. v. cârdăşie. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 cărdăşíe v. cârdăşie Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
cârdãşíe — / cãrdãşíe s. f., art. cârdãşía/ cãrdãşía, g. d. art. cârdãşíei/cãrdãşíei; pl. cârdãşíi/cãrdãşíi, art. cârdãşíile/ cãrdãşíile … Romanian orthography
tacâm — TACẤM, tacâmuri, s.n. 1. 1. Serviciu de masă complet, care se aşază în dreptul fiecărui mesean; p. restr. totalitatea obiectelor de metal de care se serveşte o persoană când mănâncă. 2. Ansamblu de obiecte sau de unelte necesare unei anumite… … Dicționar Român
tagmă — TÁGMĂ, tagme, s.f. Totalitatea persoanelor care aparţin aceleiaşi categorii profesionale sau sociale; breaslă; ceată. ♦ (peior.) Clică, gaşcă. – Din ngr. tághma. Trimis de LauraGellner, 23.06.2004. Sursa: DEX 98 TÁGMĂ s. 1. v. breaslă. 2. rând … Dicționar Român
taraf — TARÁF, tarafuri, s.n. 1. Mică formaţie muzicală (de lăutari), care cântă muzică populară; tacâm (II 2). 2. (înv.) Gaşcă, clică. – Din tc. taraf. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TARÁF s. (muz.) (pop.) bandă, trupă, (înv. şi reg … Dicționar Român
bandă — BÁNDĂ1, bande, s.f. 1. Ceată, grup de răufăcători care acţionează sub conducerea unui şef. ♦ (Glumeţ) Grup de prieteni. 2. (înv.) Ceată de soldaţi aflaţi sub aceeaşi bandieră. 3. Trupă de muzicanţi, fanfară, taraf de lăutari. – Din fr. bande,… … Dicționar Român
bisericuţă — BISERICÚŢĂ, bisericuţe, s.f. 1. Diminutiv al lui biserică. 2. fig. Cerc îngust de oameni uniţi prin dorinţa de a şi rezolva interesele lor personale în dauna colectivităţii din care fac parte. – Biserică + suf. uţă. Trimis de paula, 21.06.2002.… … Dicționar Român
cardaş — CARDÁŞ s. v. camarad, tovarăş. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime cardáş s. m., pl. cardáşi Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic cardáş (cardáşi), s.m. – (înv.) Tovarăş, camarad. – tc … Dicționar Român
cardaşlâc — s. v. bandă, cârdăşie, clan, clică, gaşcă, şleahtă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
coterie — COTERÍE, coterii, s.f. Grup restrâns de persoane care urmăresc scopuri ascunse, egoiste şi care urzesc intrigi şi alte acţiuni reprobabile; gaşcă, clică. – Din fr. coterie. Trimis de ionel bufu, 31.07.2004. Sursa: DEX 98 COTERÍE s. v. bandă,… … Dicționar Român
