- cuţu
- CÚŢU interj. Strigăt cu care se cheamă câinii (mici). ♦ (Substantivat, m.) Căţel. ♢ expr. (fam.) Să-mi zici (mie) cuţu dacă... = să mă tratezi ca pe un câine dacă... – cf. bg., scr. k u č e, magh. k u s z i.Trimis de gudovan, 22.05.2004. Sursa: DEX '98CÚŢU s. v. căţel.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecúţu s. m. invar.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficcúţu/cúţu-cúţu interj.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCÚŢU interj. (se foloseşte, deseori repetat, pentru a chema un câine, un căţel). /cf. bulg., sb. kuţe, ung. kusziTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXcúţu interj. – 1. Serveşte pentru a chema cîinii. – 2. (s.m.) Cîine, căţel. – var. (1) cuciu. Creaţie expresivă, comună unui număr mare de limbi; cf. it. cuccio (sicil. guzzu, calabr. coci-coci, cuci-cuci, calabr. cucciu "cîine"), astur. cuzo "pui de cîine"; gal. cuz-cuz, alb. kuč, ngr. ϰούτσι-ϰούτσι, tc. küçük "căţeluş", bg., sb. kuče, mag. kuszi. – Der. cuţă, s.f. (căţeluşă); cuţuire, s.f. (Olt., codoaşă).Trimis de blaurb, 09.07.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.