cutumiar

CUTUMIÁR, -Ă, cutumiari, -e, adj. Care ţine de cutumă, privitor la cutumă; tradiţional. [pr.: -mi-ar] – Din fr. coutumier.

Trimis de gudovan, 13.05.2004. Sursa: DEX '98



CUTUMIÁR adj. (jur.) consuetudinar. (Practică cutumiar.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



cutumiár adj. m. (sil. -mi-ar), pl. cutumiári; f. sg. cutumiáră, pl. cutumiáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CUTUMIÁR cutumiară (cutumiari, cutumiare) Care ţine de cutumă; propriu cutumei; tradiţional. [Sil. -mi-ar] /<fr. coutumier

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CUTUMIÁR, -Ă adj. Referitor la cutumă; tradiţional, consuetudinar. [pron. -mi-ar. / cf. fr. coutumier].

Trimis de LauraGellner, 28.04.2006. Sursa: DN



CUTUMIÁR, -Ă adj. referitor la cutumă; consuetudinar. o drept cutumiar = ansamblu de datini, obiceiuri ale unei regiuni sau ţări având putere de lege; obiceiul pământului. (< fr. coutumier)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN