bandulieră — BANDULIÉRĂ, banduliere, s.f. Fâşie de piele, stofă etc. trecută de a curmezişul pieptului, de la umăr la coapsa opusă, spre a susţine sabia, puşca etc. ♢ loc. adv. În bandulieră = purtat de a curmezişul spatelui sau pieptului. [pr.: li e ] – Din… … Dicționar Român
transversal — TRANSVERSÁL, Ă, transversali, e, adj., s.f. 1. adj. Care are direcţia perpendiculară pe lungimea unui corp, a unei suprafeţe; care taie ceva de a curmezişul, care trece cruciş peste ceva. ♦ Secţiune transversală = suprafaţă obţinută prin… … Dicționar Român
curmeziş — CURMEZÍŞ adv. De a latul, transversal; pieziş. ♢ În lungiş şi (în) curmeziş sau şi (în) cruciş şi (în) curmeziş = în lung şi (în) lat, peste tot, pretutindeni. ♢ loc. prep. În (sau de a) curmezişul = în lat, în diagonală. ♢ expr. A se pune în… … Dicționar Român
diagonal — DIAGONÁL, Ă, diagonali, e, s.f., adj. I. s.f. 1. Segment de dreaptă care uneşte două unghiuri (sau vârfuri) nealăturate ale unui poligon sau două vârfuri ale unui poliedru aflate pe feţe diferite. ♢ loc. adv. În diagonală = pe direcţia unei… … Dicționar Român
traversa — TRAVERSÁ, traversez, vb. I. tranz. A trece de pe o parte (a unui loc, a unui drum) pe cealaltă parte; a trece peste... ♦ A străbate, a tăia de a curmezişul (munţi, ţări, mări, oceane etc.) ♦ fig. A trăi, a simţi, a suporta (o anumită vreme).… … Dicționar Român
diagonală — DIAGONÁLĂ s. (mat.) (înv.) piezişime. (A trage o diagonală.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime DIAGONÁL//Ă diagonalăe f. 1) Dreaptă care uneşte două vârfuri nealăturate ale unui poligon sau ale unui poliedru. ♢ În diagonală de a… … Dicționar Român
pilhă — pílhă, pílhe, s.f. (reg.) 1. fiecare dintre lemnele care se pun de a curmezişul pe un drum de munte. 2. lemn pus de a curmezişul pe capătul dinapoi al unei table de plută; cordar, călădău. 3. lemn pus de a curmezişul apei, pe care se construieşte … Dicționar Român
cros — CROS, crosuri, s.n. Cursă sportivă de alergare pe teren variat şi cu obstacole (naturale şi artificiale), în care participanţii trebuie să parcurgă o anumită distanţă, pe un traseu dinainte stabilit, cu respectarea anumitor norme tehnice. – Din… … Dicționar Român
cruce — CRÚCE, cruci, s.f. I. 1. Obiect format din două bucăţi de lemn, de piatră, de metale preţioase etc. aşezate perpendicular şi simetric una peste alta şi constituind simbolul credinţei creştine. ♢ expr. A pune cruce cuiva (sau la ceva) = a… … Dicționar Român
gard — GARD, garduri, s.n. 1. Construcţie de lemn, de metal, de zidărie etc. care împrejmuieşte o curte, un teren, o grădină etc. ♢ Gard viu = plantaţie deasă de arbuşti, de forma unui gard (1), care serveşte la împrejmuirea unui loc sau ca element… … Dicționar Român
