- cuplet
- CUPLÉT, cuplete, s.n. 1. Scurtă piesă muzicală vocală, cu conţinut vesel sau satiric inspirat din actualităţile zilei, în care toate strofele textului se cântă cu acelaşi refren. ♦ Cântec intercalat între scenele unui vodevil. ♦ Secţiune intercalată între refrenele unui rondo. 2. Poezie satirică alcătuită din mai multe strofe şi un refren. 3. Strofă a unui cântec sau a unei poezii terminată printr-un refren. – Din fr. couplet.Trimis de LauraGellner, 01.08.2004. Sursa: DEX '98cuplét s. n. (sil. -plet), pl. cupléteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCUPLÉT cuplete n. Poezie umoristică sau satirică cu refren. /<fr. coupletTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCUPLÉT s.n. Cântec sau poezie satirică cu mai multe strofe şi un refren. ♦ Strofă a unui cântec, a unei poezii. ♦ Episod intercalat între refrenele unui rondo. [pl. -te, -turi / < fr. couplet].Trimis de LauraGellner, 16.02.2005. Sursa: DNcuplét (cupléte), s.n. – 1. Strofă. – 2. Cîntecel. – 3. (înv.) Joc popular. fr. couplet. Pentru ultimul sens, cf. arg. cuplerai, s.n. (bordel), din germ. Kupplerei. – Der. cupletist, s.m. (cîntăreţ).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERCUPLÉT s. n. 1. piesă muzicală vocală cu conţinut satiric în care toate strofele textului se cântă pe aceeaşi melodie. 2. poezie satirică cu mai multe strofe şi un refren. ♢ strofă a unui cântec, a unei poezii. 3. secţiune intercalată între refrenele unui rondo. ♢ cântec intercalat între scenele unui vodevil. (< fr. couplet)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.