- cumulativ
- CUMULATÍV, -Ă, cumulativi, -e, adj. Care cumulează. ♦ (Adverbial) Concomitent, în acelaşi timp, simultan. – Din fr. cumulatif.Trimis de IoanSoleriu, 01.08.2004. Sursa: DEX '98cumulatív adj. m., pl. cumulatívi; f. sg. cumulatívă, pl. cumulatíveTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCUMULATÍV cumulativă (cumulativi, cumulative) Care se face prin cumulare; care se caracterizează prin efectuarea de acţiuni concomitente; care presupune un cumul. /<fr. cumulatifTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCUMULATÍV, -Ă adj. Care implică (se face prin) cumulare. [cf. fr. cumulatif].Trimis de LauraGellner, 28.04.2006. Sursa: DNCUMULATÍV, -Ă adj. care implică o cumulare. o complement circumstanţial cumulativ = complement care cumulează un fapt exprimat de altcineva; propoziţie cumulativă = propoziţie circumstanţială care exprimă un cumul rezultat prin adăugarea faptului exprimat de regentă. ♢ (adv.) concomitent. (< fr. cumulatif)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.