cumpăta

cumpăta: CUMPĂTÁ, cumpătez, vb. I. tranz. şi refl. 1. (Rar) A (se) restrânge, a (se) modera, a (se) tempera. ♦ tranz. (reg.) A cruţa, a economisi; a menaja. 2. (înv. şi reg.) A (se) îndruma; a (se) decide. – lat. *compitare (=computare).

Trimis de IoanSoleriu, 01.08.2004. Sursa: DEX '98

cumpătá vb., ind. prez. 1 sg. cumpătéz, 3 sg. şi pl. cumpăteáză

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

cumpătat — CUMPĂTÁT, Ă, cumpătaţi, te, adj. (Despre oameni şi despre manifestările lor) Cu măsură, stăpânit, sobru, aşezat. – v. cumpăta. Trimis de IoanSoleriu, 01.08.2004. Sursa: DEX 98 Cumpătat ≠ necumpătat, nesocotit Trimis de siveco, 08.11.2007. Sursa … Dicționar Român
cumpăt — CÚMPĂT, s.n. 1. Echilibru sufletesc, judecată dreaptă, stăpânire de sine; cumpătare. 2. (Rar) încercare grea la care este supus cineva. 3. (înv.; în expr.) Pe sub cumpăt = pe ascuns; cu vicleşug. – lat. compitus (= computus socoteală ). Trimis de … Dicționar Român
cumpătare — CUMPĂTÁRE, cumpătări, s.f. Măsură, moderaţie (la mâncare şi la băutură); sobrietate. – v. cumpăta. Trimis de IoanSoleriu, 06.02.2007. Sursa: DEX 98 CUMPĂTÁRE s. v. chibzuială. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime cumpătáre s. f., g.… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias