- cumbara
- CUMBARÁ, cumbarale, s.f. (înv.) Obuz. [var.: bumbará s.f.] – Din tc. kumbara.Trimis de IoanSoleriu, 01.08.2004. Sursa: DEX '98CUMBARÁ s. v. mortier, obuz.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecumbará s. f., art. cumbaráua, g.-d. art. cumbarálei; pl. cumbaráleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficcumbará (cumbarále), s.f. – 1. Bombă, proiectil. – 2. Mortier, obuzier. tc. kumbara (Şeineanu, III, 43; Ronzevalle 87), cf. alb., bg. kumbará. sec. XVIII, înv. – Der. cumbaragiu, s.m. (artilerist), din tc. kumbaraci.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.