cuişor

cuişor
CUIŞÓR, cuişoare, s.n. 1. Diminutiv al lui cui; cuiuţ. 2. (La pl.) Condiment alimentar obţinut prin uscare din mugurii aromatici florali ai unui arbust exotic. [pr.: -cu-i-] – Cui + suf. -işor.
Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX '98

CUIŞÓR s. cuiuţ. (Un cuişor de cizmărie.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

cuişór (cui mic) s. n., pl. cuişoáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CUIŞ//ÓR cuişoroáre n. la pl. (diminutiv de la cui) Muguri aromatici ai unui arbore exotic, păstraţi prin uscare şi folosiţi drept condiment. [Sil. cu-i-] /cui + suf. cuişorişor
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • cuiuţ — CUIÚŢ, cuiuţe, s.n. (reg.) Cuişor (1). [pr.: cu iuţ] – Cui + suf. uţ. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CUIÚŢ s. v. cuişor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  cuiúţ s …   Dicționar Român

  • piuneză — PIUNÉZĂ, piuneze, s.f. Cui cu capul rotund şi plat şi cu vârful scurt, folosit pentru fixat desene, hârtii, planuri etc. pe perete sau în lemn. [var.: pionéză s.f.] – Din fr. punaise. Trimis de oprocopiuc, 05.09.2007. Sursa: DEX 98  piunéză s. f …   Dicționar Român

  • purice — PÚRICE, purici, s.m. 1. Nume dat mai multor insecte mici parazite, de culoare neagră cafenie, fără aripi, cu picioarele posterioare adaptate pentru sărit, care se hrănesc cu sânge supt din corpul omului sau al unor animale. ♢ expr. A i se face… …   Dicționar Român

  • cui — CUI, cuie, s.n. 1. Piesă mică, cilindrică sau în patru muchii, de metal sau de lemn, turtită la un capăt şi ascuţită la celălalt, cu care se fixează între ele diferite piese, care se bate în zid sau în lemn pentru a servi ca suport etc. ♢ (tehn.) …   Dicționar Român

  • cuişoriţă — CUIŞÓRIŢĂ, cuişoriţe, s.f. Plantă erbacee cu flori alburii sau roşcate şi cu fructe capsule (Holosteum umbellatum). [acc. şi: cuişoríţă. – pr.: cu i ] – Cuişor + suf. iţă. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CUIŞORÍŢĂ s. (bot.;… …   Dicționar Român

  • ţintă — ŢÍNTĂ, ţinte, s.f. I. 1. Cui scurt de metal cu floarea de forme şi mărimi diferite, folosit de cizmari, curelari, tapiţeri etc. 2. (Despre porumb; în loc. adj.) În ţinte = cu boabele destul de dezvoltate pentru a fi bun de mâncat; aproape copt. 3 …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”