- cuhnie
- CÚHNIE, cuhnii, s.f. (reg.) 1. Bucătărie. ♦ Bucătăria principală a mănăstirilor şi cea de vară a gospodăriilor ţărăneşti. 2. Clădire modestă; cameră sărăcăcioasă. [var.: cúhne, cúină, cúine, cuiníe s.f.] – Din ucr. kuhnja.Trimis de LauraGellner, 31.07.2004. Sursa: DEX '98CÚHNIE s. (înv.) cămară. (cuhnie era o trăsură închisă.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeCÚHNIE s. v. bucătărie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecúhnie s. f. (sil. -ni-e), art. cúhnia (sil. -ni-a), g.-d. art. cúhniei; pl. cúhnii, art. cúhniile (sil. -ni-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficcúhnie (cúhnii), s.f. – 1. Bucătărie. – 2. Dependinţă, cameră ocupată de servitori. – 3. (înv.) Trăsură. – var. cuhne, cu(h)nă, cuină. sl. (rus., rut., slov., cr.) kuhnja, sb. kuina (Miklosich, Slaw. Elem., 27: Cihac, II, 86); cf. ngr. ϰούχνη (Meyer, Neugr. St., II, 37).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.