- crâsnic
- CRẤSNIC1, crâsnice, s.n. Unealtă de pescuit alcătuită dintr-o plasă (în formă de sac) legată la colţuri de capetele curbate şi încrucişate a două nuiele şi fixată de o prăjină lungă; halău1. – cf. bg. k r ă s t n i k .Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98CRẤSNIC2, crâsnici, s.m. (reg.) Paracliser, ţârcovnic. – cf. bg. k r ă s t n i k .Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98CRÂSNIC s. (PESCUIT) (pop.) cristac, (reg.) cercală, ciorpac, cristaş, difan, leşnic, leşteu, lingură, năpatcă, rociu, scărţaş, (Transilv.) comiheriu, (Mold. şi Transilv.) halău, (prin Olt.) posfat, (prin Munt.) prijineală.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeCRÂSNIC s. v. paracliser, ţârcovnic.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecrâsnic (paracliser) s. m., pl. crâsniciTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficcrâsnic (unealtă de pescuit) s. n., pl. crâsniceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficcrâsnic1, crâsnici, s.m. (reg.) monstru; diavol.Trimis de blaurb, 28.04.2006. Sursa: DARcrîsnic (-ci), s.m. – 1. Sacristan, diacon. – 2. Năvod pătrat. – 3. Plasă în general. sl. kristŭ "cruce", cu suf. -nic. Sensurile secundare se explică prin urzeala în formă de cruce pe care o are de obicei năvodul. Sensurile 2 şi 3 sînt n. – De la aceeaşi rădăcină sl provine crîştaş, s.n. (năvod), şi probabil crîştie, s.f. (mizerie, nevoie, necaz), cuvînt rar, pe care DAR îl pune în legătură cu crîşca. cf. şi cristac, s.n. (năvod), din bg. krŭstak "cruce".Trimis de blaurb, 19.06.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.