- cronometru
- CRONOMÉTRU, cronometre, s.n. Instrument de precizie care funcţionează pe principiul ceasornicului, permiţând măsurarea timpului până la fracţiuni de secundă (folosit la normarea proceselor de muncă, la determinarea rezultatelor în întreceri sportive etc.). – Din fr. chronomètre.Trimis de IoanSoleriu, 31.07.2004. Sursa: DEX '98cronométru s. n. (sil. -tru), art. cronométrul; pl. cronométreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCRONOMÉTR//U cronometrue n. 1) Instrument de precizie folosit pentru măsurarea inter-valelor de timp. 2) Ceas de precizie. /<fr. chronometreTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCRONOMÉTRU s.n. Instrument de precizie cu care se măsoară timpul; (curent) ceas de precizie (care poate măsura şi fracţiunile de secundă). [< fr. chronomètre, cf. gr. chronos – timp, metron – măsură].Trimis de LauraGellner, 27.04.2006. Sursa: DNCRONOMÉTRU s. n. instrument de precizie, ceasornic, cu secundar central, cu care se măsoară timpul, până la fracţiuni de secundă. (< fr. chronomètre)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.