- crivac
- CRIVÁC, crivacuri, s.n. 1. Instalaţie rudimentară folosită în trecut pentru ridicat bolovanii de sare la suprafaţă. 2. Troliu rudimentar de lemn, acţionat manual, folosit la spălarea puţurilor de mină de mică adâncime. 3. Piesă din scheletul unei ambarcaţii de care se fixează scândurile ce formează învelişul ambarcaţiei. – et. nec.Trimis de IoanSoleriu, 31.07.2004. Sursa: DEX '98CRIVÁC s. mariaş, (înv.) greşlă. (Moneda austro-ungară numită crivac.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeCRIVÁC s. (tehn.) 1. chingă, cocârlă, (reg.) carboş, cârjă, coastă, cujbă, gânj. (crivac la luntre.) 2. (reg.) punţi (pl.). (crivac la piatra zăcătoare a morii.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeCRIVÁC s. v. bâtă, ciomag, măciucă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecrivác (tehn.) s. n., pl. criváceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficcrivác (-ce), s.n. – 1. Bîtă, ciomag. – 2. Fiecare din parii care formează cadrul pietrei fixe a morii de grîu. – 3. Bîrnă care întăreşte scheletul unor luntre. – 4. Scripete, troliu. bg., rut. krivak "lemn strîmb" (Cihac, II, 84). cf. crivală, crivină.Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.