crintă

CRÍNTĂ, crinte, s.f. Vas de lemn (în formă de albie) de care se servesc ciobanii când storc zerul din caş. – cf. bg. k r i n i c a .

Trimis de LauraGellner, 31.07.2004. Sursa: DEX '98



críntă s. f., g.-d. art. críntei; pl. crínte

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



críntă, crínte, s.f. (reg.) 1. vas de care se servesc ciobanii la stoarcerea zerului din caş. 2. masă lungă şi scundă pe care se taie carnea porcului. 3. vas mare în care se spală rufele. 4. lemn cioplit, la moară.

Trimis de blaurb, 30.04.2006. Sursa: DAR



críntă (crínte), s.f. – Tipar pentru brînză. – 2. Scîndură de măcelărie. sl. krinica, dim. de la krina "vas" (Cihac, II, 83). După Drăganu, Dacor., VI, 271, rezultatul normal *crinţă, a produs un sing. analogic, pe baza pl. De la un der. bg. krinka, provine crincă, s.f. (coş). cf. rut. krinka "sticluţă", mag. kerenta "blid".

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER