absolvenţă

absolvenţă: ABSOLVÉNŢĂ, absolvenţe, s.f. Terminare a unui ciclu sau a unei forme de învăţământ; absolvire. – Din absolvent.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

absolvénţă s. f. absolvire (1). (< absolvent + -enţă)

Trimis de tavi, 08.01.2003. Sursa: MDN

ABSOLVÉNŢĂ s. v. absolvire.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

absolvénţă s. f., pl. absolvénţe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ABSOLVÉNŢĂ s.f. Terminare a unei forme de învăţământ; absolvire. [< absolvent].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

absolventă — absolvéntă s. f., pl. absolvénte Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
absolvéntã — s. f., pl. absolvénte … Romanian orthography
absolvire — ABSOLVÍRE, absolviri, s.f. Acţiunea de a absolvi şi rezultatul ei; absolvenţă. – v. absolvi. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ABSOLVÍRE s. 1. absolvenţă, isprăvire, terminare. (absolvire unei şcoli.) 2. cruţare, iertare, scutire … Dicționar Român
Université Spiru Haret — Université « Spiru Haret » Nom original Universitatea « Spiru Haret » Informations Fondation 1991 Type Localisation Coordonnées … Wikipédia en Français
absolvi — ABSOLVÍ vb. 1. a isprăvi, a sfârşi, a termina. (A absolvi liceul.) 2. a cruţa, a ierta, a scuti, (înv.) a milui, a pardona, a slobozi. (A absolvi de o pedeapsă.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime absolví (a termina un an şcolar) vb … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias