credincer

credincer
CREDINCÉR, credinceri, s.m. (înv.) Om de încredere (la o curte domnească); slujbaş cu rang de boiernaş. – Credinţă + suf. -ar.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

credincér s. m., pl. credincéri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

credincér, credincéri, s.m. (reg.) 1. om de încredere; samsar, procurist. 2. (înv.) slujbaş al Curţii care gustă înaintea domnului bucatele şi băuturile. 3. chezaş, ostatic.
Trimis de blaurb, 28.04.2006. Sursa: DAR

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • credinţă — CREDÍNŢĂ, credinţe, s.f. 1. Faptul de a crede în adevărul unui lucru; convingere, siguranţă, certitudine. ♢ Profesiune de credinţă = declaraţie publică pe care o face cineva asupra principiilor sau convingerilor sale. 2. (înv.) Încredere (pe care …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”