credenţă

credénţă s. f., pl. credénţe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CREDÉNŢĂ s.f. Mobilă din evul mediu, formată dintr-un corp aşezat deasupra bufetului propriu-zis sau pe montanţi sculptaţi. ♦ Măsuţă, policioară pentru vase; bufet pentru servirea gustării înainte de masă. [cf. it. credenza, fr. crédence, germ. Kredenz].

Trimis de LauraGellner, 16.02.2005. Sursa: DN



credénţă, credénţe, s.f. (înv.) mescioara din altarul bisericii catolice pe care stau vasele sfinţite; pristol.

Trimis de blaurb, 28.04.2006. Sursa: DAR



CREDÉNŢĂ s. f. mobilă din evul mediu formată dintr-un corp aşezat deasupra bufetului propriu-zis sau pe montanţi sculptaţi. ♢ măsuţă, policioară pentru vase; bufet pentru servirea gustării înainte de masă. (< it. credenza, germ. Kredenz)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN