- cratiţă
- CRÁTIŢĂ, cratiţe, s.f. Vas de bucătărie din tablă smălţuită, din aluminiu, din pământ etc., de formă rotundă, de obicei cu marginea de sus răsfrântă, cu două toarte, care serveşte pentru fiert sau prăjit mâncarea. ♦ Conţinutul acestui vas. – et. nec.Trimis de LauraGellner, 30.07.2004. Sursa: DEX '98CRÁTIŢĂ s. (reg.) tigaie, (Transilv.) laboş, (Ban., Transilv. şi Olt.) raină, (prin Transilv.) răvar, (Ban.) şerpencă. (O cratiţă cu fasole.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimecrátiţă s. f., g.-d.-art. crátiţei; pl. crátiţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCRÁTIŢ//Ă cratiţăe f. Vas de metal, de formă rotundă, cu două toarte, în care se fierbe sau se prăjeşte mâncarea. [G.-D. cratiţei] /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXcrátiţă (crátiţe), s.f. – 1. Vas de bucătărie de gătit. – 2. (arg.) Slujnică. Origine necunoscută. Pare a fi cuvînt sl. Candrea şi Scriban îl pun în legătură cu bg. kratičĭka "puţin înalt", sb. kratica "scurtare", cratiţa fiind un vas scund. După Meyer 129, din sl. gratičĭka "graţie".Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.