hârdău

HÂRDĂU, hârdaie, s.n. Vas făcut din doage de lemn, dintre care două pot fi mai lungi şi găurite, servind ca toarte, întrebuinţat la păstrarea sau la transportarea lichidelor; ciubăr. ♢ expr. A turna (pe cineva) la hârdău (sau la hârdăul lui Petrache) = a băga (pe cineva) la închisoare, a aresta (pe cineva). ♦ Conţinutul vasului descris mai sus. – Din magh. hordó.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



HÂRDĂU s. ciubăr, (Transilv.) pârlău, (Transilv. şi Ban.) şaf, (prin Transilv.) şiroadă, (Ban., Transilv. şi Olt.) şofei, (Transilv.) şofel. (Un hârdău plin cu apă.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



HÂRDĂU s. v. arest, închisoare, ocnă, penitenciar, puşcărie, temniţă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



hârdău s. n., art. hârdăul; pl. hârdáie

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



HÂRD//ẮU hârdăuáie n. Vas mare de formă cilindrică, din doage cercuite, cu două torţi, folosit la păstrarea sau transportarea lichidelor şi a altor materiale; ciubăr. A căra apa cu hârdăuăul. /<ung. hordó

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



hârdắu (hârdáie), s.n. – Vas din doage din lemn, ciubăr. – var. (Trans.) hurdoi. Mag. hordó (Miklosich, Fremdw., 75; Cihac, II, 505; Galdi, Dict., 91), cf. sb. ardov. – Der. hîrgău, s.n. (Mold., oală, cratiţă).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER