ajutorinţă

ajutorinţă: AJUTORÍNŢĂ, ajutorinţe, s.f. (înv.) 1. Ajutor (2). 2. Numele unui impozit din sec. XVIII din Ţara Românească şi din Moldova. – Ajutori + suf. -inţă.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

AJUTORÍNŢĂ s. v. ajutor, asistenţă, fumărit, ocrotire, protecţie, sprijin, văcărit.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ajutorínţă s. f., g.-d. art. ajutorínţei; pl. ajutorínţe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

ajutor — AJUTÓR, OÁRE, ajutori, oare, s.m. şi f., s.n. 1. s.m. şi f. Persoană care ajută pe alta într o activitate oarecare (secundând o şi subordonându i se). 2. s.n. Sprijin, participare la efortul cuiva; îndrumare (în împrejurări dificile); asistenţă… … Dicționar Român
fumărit — FUMĂRÍT s.n. Dare percepută în Ţara Românească şi în Moldova, în sec. XVII, pe fiecare coş de fum al caselor ţărăneşti, respectiv pe fiecare casă. – Fum + suf. ărit. Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 FUMĂRÍT s. (ist.) (înv.)… … Dicționar Român
văcărit — VĂCĂRÍT s.n. Dare care se plătea în evul mediu în Ţara Românească pentru fiecare cap de vită. – Vacă + suf. ărit. Trimis de bogdanrsb, 02.05.2003. Sursa: DEX 98 VĂCĂRÍT s. (ist.) (înv.) ajutorinţă. (văcăritul era o dare percepută pe cap de vită … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias