costa

costá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. cóstă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A COSTÁ pers. 3 cóstă 1. intranz. 1) A avea un anumit cost; a reprezenta o anumită valoare (bănească); a valora; a face; a preţui. 2) A avea un preţ mare; a fi scump. 2. tranz. A obliga la anumite eforturi (sau cheltuieli) fizice sau morale. Reîntoarcerea în ţară l-a costat mult. ♢ Ce mă costă? nu-mi cere nici un efort; e foarte uşor. /<it. costare

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



COSTÁ vb. I. 1. intr. A avea un anumit preţ, o valoare în bani, a valora. 2. intr., tr. A (se) obţine cu preţul a..., a (se) plăti cu... 3. (fig.) A necesita anumite sforţări, sacrificii, bunuri. / < it. costare, cf. germ. kosten].

Trimis de LauraGellner, 19.01.2005. Sursa: DN



costá (-t, át), vb. – A avea un preţ, o valoare. – var. costisi, custa, coşt(ăl)ui. Mr. custisire. it. costare. Nu apare în texte anterioare începutului sec. XIX, dar a ajuns repede să fie folosit curent datorită comerţului. var. costisi (înv.) din ngr. ϰοστίζω; custa este rezultat al confuziei cu dubletul custa; şi coştălui (Trans.) se explică prin mag. kostálni, din germ. kosten. – Der. cost, s.n. (preţ, cost, cheltuială), din it. costo. var., din Trans. este dublet al lui cuştului, vb. (a gusta), de la acelaşi cuvînt mag.

Trimis de blaurb, 06.06.2007. Sursa: DER



COSTÁ vb. intr. 1. a avea un anumit preţ, a valora. 2. a se obţine cu preţul a..., a se plăti cu... 3. (fig.) a necesita anumite eforturi, sacrificii. (< it. costare)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN