cosor

COSÓR, cosoare, s.n. 1. Cuţit scurt, cu vârful încovoiat, întrebuinţat în viticultură şi în pomicultură. 2. Plantă erbacee acvatică, cu tulpină lungă şi subţire, cu flori unisexuate, solitare şi cu fructe ovale prevăzute cu spini (Ceratophyllum demersum). – Din sl. kosorĩ.

Trimis de IoanSoleriu, 01.05.2004. Sursa: DEX '98



COSÓR s. 1. (reg.) rizacă, sabiţă, târpan. (cosor pentru tăiat stuful.) 2. v. brădiş.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



cosór s. n., pl. cosoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



COS//ÓR¹ cosoroáre n. Cuţit cu lama scurtă şi încovoiat la vârf, folosit în viticultură şi pomicultură. /<sl. kosori

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



COSÓR² cosori m. Specie de plante acvatice cu tulpina foarte lungă, servind drept hrană animalelor din lacuri şi bălţi. /<sl. kosori

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



cosór (cosoáre), s.n. – 1. Cuţit scurt. – 2. Plantă (Ceratophyllum demersum). – 3. Varietate de aloe (Stratiodes aloides). – 4. (arg.) Membru viril. – Mr., megl. cosor. sl. kosorĭ, der. de la kosa "coasă" (Miklosich, Lexicon, 305; Cihac, II, 74; Conev 66; Vaillant, BL, XIV, 14); cf. bg. koser, sb. kòsor, slov. kosêr, rus. kosorĭ. – Der. cosori (var. încosori), vb. (a tăia; a lovi; a îmboldi, a aţîţa, a irita; arg., a copula).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER