- coropcar
- COROPCÁR, coropcari, s.m. (reg.) Negustor ambulant. ♦ (fam.) Hoinar, vagabond. – Coropcă (puţin folosit "ladă" < ucr.) + suf. -ar.Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98COROPCÁR s. v. marchitan.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecoropcár s. m., pl. coropcáriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCOROPCÁR coropcari m. 1) înv. Negustor ambulant de mărfuri mărunte, care îşi purta marfa în coropci; bocceangiu; marchitan. 2) fam. Persoană care se deplasează fără încetare şi fără rost; hoinar; vagabond. < coropcă + suf. coropcararTrimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.