corfă

CÓRFĂ, corfe, s.f. (Rar) 1. Coş¹ (1). 2. (În limbajul minerilor) Colivie (2). – Din germ. Korf.

Trimis de IoanSoleriu, 16.05.2004. Sursa: DEX '98



CÓRFĂ s. v. cămin, colivie, coş, horn, paner.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



córfă s. f., g.-d. art. córfei; pl. córfe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



córfă, córfe, s.f. (reg.) 1. coş, paner. 2. colivie minerească. 3. spetează. 4. parte a morii. 5. (la pl.) fofezele de la piuă. 6. parte a joagărului. 7. acoperişul şopronului sau pătulului.

Trimis de blaurb, 25.04.2006. Sursa: DAR



córfă (córfe), s.f. – Paner, coşuleţ. germ. Korb, prin intermediul pronunţării săş. korf (Borcea 183). Diez, Gramm., I, 260, îl punea greşit în legătură cu lat. corbis. În Trans.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER